Sunătoarea: Planta liniștii și bunei dispoziții

Mereu în mișcare, mereu stresați sau doar puțin agitați. Ajungem acasă și nu mai știm ce să ne facem. Vi se pare cunoscut?

Sigur, am putea apela la pastile, există mereu pilule care să te facă să te simți bine, fiecare cu părțile lor bune dar și cu efecte secundare. Cei care au într-adevăr grijă de corpul lor încearcă cu metode mai blânde cum ar fi plantele medicinale cunoscute, tradiționale, printre acestea numărându-se și sunătoarea.

Să nu înțelegem greșit: sunătoarea, în forma în care o folosim acasă (ceai) nu este o terapie pentru depresie, nu te ajută în momentul în care ai deja depresie cronică, doar te ajută să scapi de manifestările care te poartă spre așa ceva.

Este deja studiat faptul că sunătoarea este cel mai bun ”liniștitor” natural și că te scapă de multe neplăceri. Are multe însușiri această plantă sălbatică, cu flori mici și fragile de culoare galben intens și tulpina dură, dar să ne oprim asupra efectelor ei asupra liniștii noastre.

Sub formă de ceai este cel mai la îndemână să folosim sunătoarea, se folosesc doar florile uscate iar culoarea ceaiului este portocalie spre roșu cu o aromă puternică dar gust destul de bun încât să vrei să bei și altă dată.

Culoarea ceaiului este dată de hipericină, o substanță conținută de sunătoare. Iată la ce și sub ce formă folosim sunătoarea:

Mici stări emoționale

Emotiile negative ne influenteaza starea de sanatate si ne dau viata peste cap dar putem sa ne venim in ajutor cu niste ceai de sunatoare. Cand suntem tristi sau/si nelinistiti, in organism creste nivelul de cortizon care mai este numit si hormonul stresului si care trebuie contracarat cu serotonina. Exact aici intervine sunatoarea care reuseste sa creasca nivelul de serotonina atat de necesar pentru linistea organismului, scade sau tine sub control cortizonul si regleaza productia de melatonina. N-ai fi zis, nu-i asa?

Ideal ar fi sa consumam 3 ceaiuri pe zi dar majoritatea refuza asta doar pentru ca suna a medicatie, dieta sau corvoada.

Simplificam totul si ne tratam doar cu un ceai de sunatoare in toate micile stari emotionale sau in fiecare seara inainte de culcare si asta pentru ca vrem sa dormim mai linistiti si mai bine dispusi ca de obicei.

Calmeaza durerile de stomac cauzate de stres

Daca ne doare stomacul sau orice altceva nu mai putem zice ca suntem linistiti sau binedispusi asa ca putem aplica cu succes metoda ceaiului de sunatoare. Un simplu ceai de sunatoare reuseste sa calmeze arsurile stomacale si sa-ti dea o stare de bine.

De mare ajutor in uz extern

Sunatoarea ne asigura linistea si buna dispozitie daca o folosim pe plan intern dar are efect de buna dispozitie si daca o folosim extern, de data asta sub forma de ulei. Uleiul de sunatoare este un adevarat dezinfectant al pielii si te scapa de mici usturimi, rani, infectii ale pielii si chiar reda moliciunea si luminozitatea pentru pielea uscata, imbatranita.

Daca-ti faci un obicei ca in fiecare seara, inainte de dormire, sa-ti dai pe fata si gat cu ulei de sunatoare vei descoperi ca acest ulei este mai bun decat produsele cosmetice facute special pentru riduri. Asta chiar ca iti creaza buna dispozitie.

Data viitoare, in plimbarile noastre prin poieni sa nu trecem nepasatori pe langa sunatoare chiar daca in majoritatea locurilor creste prin tufisuri.

Sfat: Daca iei deja antidepresive, nu folosi sunatoare pentru ca substantele continute de sunatoare limiteaza actiunea antidepresivelor sau accentueaza efectele secundare ale acestor medicamente.

O bucățică de foc ce-ți încălzește și fortifică trupul: Ardeiul iute

Sunt sute de soiuri în toată lumea. Avem de unde alege. Se folosește cu succes în tot felul de preparate culinare care mai de care mai interesante, inclusiv la deserturi.

Bun, sănătos și picant ar fi descrierea lui.

Vorbim despre ardeiul iute, indiferent de specie sau țară. Cineva a numit ardeiul iute, ”o bucățică de foc ce încălzește farfuria ta”. Gustul plăcut de mirodenie, cu senzația de arsură urmată de o căldură binefăcătoare sunt calități care ne îndeamnă să folosim ardeiul iute în mâncărurile noastre.

Ardeiul iute îți dă acea senzație de condiment exotic aromat, picant și capabil să dea valoarea chiar și mâncărurilor banale. În alte țări precum Mexicul, ardeiul iute este privit ca ceva necesar și este folosit în mai toate preparatele. Nici nu se concepe să nu ai în casă ardei iute.

Plantele de ardei iute sunt și frumoase încât mulți le țin și în scop decorativ de fapt chiar sunt vândute ca și plante ornamentale deoarece fructul, ardeiul iute, are diferite forme și culori, pornind de la deja cunoscuta culoare roșie până la culoarea violet a soiurilor Medusa sau Pretty Purple.

Să vedem ce este special la ardeiul iute:

În primul rând, substanâa responsabilî de iuțimea ardeilor se numețte capsaicină și ajută la buna circulație a sângelui având printre altele și efect afrodisiac.

Ardeiul iute este un condiment valoros iar pe lângă savoarea și aroma minunată, are proprietăți terapeutice și deține mai multă vitamina C decât citricele. De fapt un mic ardei iute deține doza zilnică de vitamina C necesară unui om.

Este un bun dezinfectant al stomacului și intestinelor și contribuie la prevenirea bolilor gastro-intestinale. E folosit cu succes în dietele de slăbire pentru că ajută la arderea caloriilor în timpul digestiei.

Pentru uz extern, ameliorează microcirculația locală a sângelui, cu efect anestezic pentru anumite dureri, mai ales cele reumatice. Și lista poate continua.

Ca o curiozitate, ardeiul iute a prezentat așa un interes în lumea științifică încât există o scară de măsurare a iuțimii ardeiului, se numește scara Sconville și poartă numele inventatorului său Wilbur Scoville.

Cea mai simplă rețetă cu ardei iute

Cea mai simplă, rapidă și uimitoare rețetă cu ardei iute vine din bucătăria italiană și anume faimoasa ”aglio, olio, pepperoncino”, adică usturoi, ulei, ardei iute, elemente culinare ce vin din bucătăria lor tradițională.

Se face așa:

Se încălzește un pic de ulei într-o cratiță, se pune un cățel de usturoi tăiat în bucăți și ardei iute după gustul fiecăruia și se obține un minunat sos care se amestecă cu spaghetti fierbinți.

Tocmai ai obținut o farfurie de spaghetti ”aglio, olio, pepperoncino”, o mâncare sățioasă dar în același timp lejeră și savuroasă.

Sunt o mulțime de mâncăruri la care putem adăuga ardei iute. Chiar și la deserturi. Ciocolata cu ardei iute este inedită dar neașteptat de delicioasă.

Iată cum se conservă corect ardeiul iute

Ardeii iuți se conservă în multe moduri dar modul în care ei își păstrează proprietățile este cel de congelare. În modul acesta, iarna te poți bucura de tot gustul, aroma și iuțeala ardeilor picanți dar și de aportul de vitamine și minerale pe care îl aduc.

Și ca succesul congelării să fie pe deplin, folosește ardei abia recoltați pe care îi speli și-i ștergi de apă și pe care îi congelezi în borcane de sticlă. Sigur, poți să folosești și pungi de plastic special pentru congelat dar dacă folosești vase de sticlă ești sigur că se vor păstra acolo toate aromele și proprietățile ardeilor iuți.

Dezavantajul ar fi că nu mai sunt crocanți dar dacă se decongelează tot la temperatură scăzută ardeii reușesc să-și păstreze fibrele aproape intacte.

Pont: Ca să ai la îndemână mici porții de ardei iuți gata pregătiți pentru sos, poți să faci așa: cu ajutorul unui blender transformi în piure 200 g ardei iuți proaspeți, îi amesteci cu puțină sare și o lingură de oțet pentru stabilizarea culorii și amestecul îl pui în pahare mici de plastic pe care le pui în congelator.

Sigur, este bună și metoda uscării la soare sau în cuptoare speciale, metodă prin care ardeii își păstrează iuțeala dar pierd din aromă. La fel se întâmplă și cu ardeii puși la conservat în oțet.

Data viitoare să privim cu respect și admirație acest mic dar important element culinar.

Cum să faci cea mai bună ciorbă de pui? Încearcă una din pui de țară, cu zeamă de varză

Pe la noi la români se spunea odată că nu există prânz fără o ciorbă. Și, pentru că românului îi place carnea, ce-ar fi un prânz fără ciorba de pui?

De preferat pui de casă. Mulți îl găsesc mai gustos, mai consistent și mai sănătos decât puiul din comerț.

Nu e atât de gras și pufos precum cel crescut ”industrial”, însă nu vi se pare că arată mai natural?

Ciorba e ușor de făcut și vă asigur că e pur și simplu delicioasă.

Ingredientul minune pentru toate generațiile de ciorbe din multe zone ale țării, mai ales din Oltenia, rămâne zeama de varză preparată acasă.

Să trecem la rețetă. Pentru început ai nevoie de un pui de casă, pe care îl cureți, îl eviscerezi, îl speli. Chiar dacă nu stai la țară, stai liniștit, la supermarket se gasesc și pui de casă gata curățați.

De obicei, dintr-un pui poți face două feluri de mâncare pentru că la ciorbă folosești spinarea, aripile și măruntaiele (așa numitele tacâmuri). Adică acestea:

Observați culoarea cărnii, care e mai roșie decât cea pe care o găsim în mod normal în comerț, semn al unui gust mult mai intens.

Prepararea ciorbei începe cu adunarea ingredientelor:

  • carnea de pui (tacâmurile)
  • zeama de varză
  • o ceapă
  • un morcov
  • un ardei roșu
  • o bucățică de țelină
  • o roșie bine coaptă sau câteva roșii cherry (mai mult pentru aspect, pentru că acreala o primește de la zeama de varză)
  • un ou pentru ”zdrențe din ou”
  • o legătură de leuștean

După ce speli carnea, o pui la fiert într-o oală cu apă rece și pe măsură ce fierbe aduni spuma care se formează. Adaugi zeama de varză. Zeama de varză trebuie să fie la aceeași temperatură cu apa din oală, deci, fierbi zeama și așa fierbinte o adaugi în oală.

Legumele le toci mărunt și le adaugi în ciorbă atunci când carnea dă semne că ar fi aproape fiartă. Se face așa pentru ca legumele să-și păstreze în mare parte vitaminele. Se mai fierb câteva minute și ciorba e gata ca să fie dreasă cu ou.

Guști ciorba, o sărezi, o piperezi sau dacă îți place poți să pui și alte condimente.

Pe lângă faptul că trebuie să fie gustoasă, ciorba trebuie să fie și aspectuoasă. Faci asta doar când ai oprit focul. Și cea mai simplă cale este de a bate un ou și a-l turna în ciorbă. Îl torni puțin câte puțin în timp ce amesteci cu o furculiță. Așa poți alege cât de mari să fie ”zdrențele”. Mai e și o altă metodă în care bați oul, și torni peste el câte puțină zeamă, însă nu te mai alegi cu ”zdrențe” ci cu ceva mult mai fin.

Ca să finalizezi ciorba dar și pentru culoare și aromă, adaugi leușteanul pe care l-ai spălat și tocat în prealabil.

Acum e momentul când te gândești să-ți pui ciorba într-un castron cât mai mare.

Arată foarte bine, are gust, aromă și aspect.