Dupa o saptamana trecuta in care am crezut ca evaluarea la care voi fi supus va fi crima si pedeapsa, am ajuns ca saptamana asta sa am 7 examene. Ce cred acum despre saptamana trecuta? Ca a fost pis af keik…

Am vorbit cu colegi de la alte facultati, universitati. Am aflat ca ei dau 4-5 examene in 3 saptamani. La info, se pare ca suntem considerati genii, si avem 7 examene intr`o singura saptamana. Ca deh, noi putem…

Facultatea a ajuns sa fie o piedica pentru evolutia unora dintre noi. Pentru mine, sigur e. Cand ma gandesc ca as putea sa fac atat de multe daca nu as mai fi nevoit sa mai si invat, sau sa fac teme ( pentru ca anul 3 e plin de teme ). Invatam, invatam… Ca deh, cum ar spune un prieten, tara are nevoie de mine cu diploma.

Anul 3 e anul in care infoiasi o sa primeasca de la mine peste 4500 RON. Sunt la taxa pentru ca am facut un an la o alta facultate, si regula spune ca doar o facultate ti`o plateste statul. Iar restul mai sunt unele restante. Din banii astia, “cumperi 15 bloguri nisate si in 5 luni castigi 1000$ lunar“, cum ar spune acelasi prieten. Adevarat, oricum ajung la vorba lui…

Insa mai e un singur semestru si scap. Teoretic. Practic, s`o vedea… Dupa aproape 4 ani de bagat bani in facultati, macar cu o diploma sa ma aleg. Insa in stilul regulilor de la facultatea mea, e greu sa o obtii si pe aia…

Frustrat la maxim azi. Si ieri am fost. Iar de maine pana ce o sa termin o sa fiu din ce in ce mai frustrat. Amin!

Lung titlu, asa cum a fost si sedinta mea de azi cu o persoana pe care trebuie sa o invat sa lucreze pe un PC. Da, fac si de astea. Contra cost, desigur.

Insa azi, s`a intrecut orice masura. Timpul e pretios, dar sa pierd 2 ore invatand pe cineva cum sa creeze un folder nou si cum sa dea Save unui fisier Word, e prea de tot. Adica, bani, dar capul meu pur si simplu nu vrea sa se complice cu asa ceva. Prea multa bataie de cap. Pana si Mariuca a invatat mai repede.

Sa mai spun si ca persoana respectiva e trecuta de 30 de ani? Teoretic, ar trebui sa inteleaga rapid 2 operatii simple:

• Click dreapta + New Folder
• Open Word + Press Save

Greu, nu? O ora prima, o ora cealalta. Mi`am pastrat calmul pana la final, insa probabil e ultima sedinta. In 2 ore puteam sa fac mult mai multe.

Unele persoane chiar nu sunt facute pentru a fi capabile sa utilizeze un calculator. Asa cum eu nu as sti sa prasesc la camp, asa nici altii nu stiu sa apese 2 taste si sa dea un click…

Eu sunt impacat cu ideea asta. Ei de ce nu fac la fel?

Traversez o perioada destul de ocupata, perioada care se va mentine pe tot parcursul anului cred. Am prins insa o pofta de munca asa cum nu am avut niciodata. Cred ca e adevarata faza cu “pofta vine mancand”. Lucrand mai mult, incepe sa`mi si placa.

Momentan licenta imi ia destul de mult timp, mai ales ca trebuie sa invat un nou limbaj de programare, si anume Java FX. Pare foarte interesant, vad ca poate face chestii extraordinare + ca e un limbaj care chiar incepe sa`mi placa. Sper sa`l si deslusesc asa cum vreau.

De azi nu voi mai folosi Winamp sau BsPlayer, deoarece am creat in C# ( C Sharp, .NET ) primul meu player audio / video. E adevarat ca are inca unele probleme, insa se pot rezolva. Nu reusesc sa`i creez un playlist, insa ma pot uita si pe rand la filme, nu?

Legat de mediul online, lucrez la niste proiecte noi, majoritatea vor fi in limba engleza, userii romani nu stiu inca sa aprecieze lucrurile de calitate, asa cum spune un prieten. Mai fac si in romana, dar numai pentru ca m`am apucat de ele inainte de a studia piata mai bine.

Blogul de fata cel mai probabil isi va schimba numele in februarie, in incercarea de a`l scoate la lumina si mai tare. Sa fim seriosi, “vali-me” nu poate deveni un brand niciodata. Astept idei de nume pentru blog deci, momentan nu am nimic concret.

Lucrez momentan la un tutorial pentru bloggeri, tutorial in care voi incerca sa arat ce trebuie sa faceti pentru a avea un blog “blindat” ( un blog blindat este un blog utilizabil, accesibil si sigur ). Inca ma gandesc la felul in care`l voi structura.

Personal, imi merge bine. Putin obosit, insa asta deja nu mai e ceva iesit din comun. Planurile mele incep sa prinda contur. Si asta nu poate fi decat un lucru bun.

O zi minunata sa aveti…

Pe 1 iulie am pus un pariu cu mine. Nu o sa mananc pizza sau shaworma sau junk`food / fast`food pana pe data de 1 octombrie.

Ei bine, ma uit la calendar - 24 octombrie. Ce am facut aseara? Am mancat pentru prima data dupa 1 iulie mancare nesanatoasa - o shaworma.

3 luni si 23 de zile am rezistat. Adica 23 de zile peste termenul stabilit initial. Nu ca mi`ar fi fost greu. Chiar mi`a fost foarte bine. O salata greceasca ( preferata mea ) a fost mult mai buna vara asta. Nici macar pofte nu am avut.

Insa aseara, dupa un mic succes in materie de blogging, am zis sa iesim sa sarbatorim. Si asa am zis ca merit sa mai simt putin gust de sos de shaworma. Ca ala face tot la asa ceva. Si am mancat. Si gata.

Dar am trecut testul, nu? Am rezistat si o sa mai rezist. De ce? Pentru ca (more…)

Am avut o saptamana grea. Luni dimineata am aflat ca am pierdut cel mai bun vecin, apoi azi examen, dar va dati seama ca mi`a fost mai greu cu invatatul.

Mi`am dat seama saptamana asta cat de important e in viata sa pretuiesti persoanele de langa tine. Nici nu stii cand le pierzi. Si e foarte posibil sa regreti, insa prea tarziu. Unele lucruri odata facute nu se mai pot schimba niciodata. Valabil si pentru vorbe… Multa lume arunca din plin cu vorbe, vorbe pe care ajunge sa le regrete. Fiti mai buni cu cei de langa voi, e cel mai bine asa.

Daca noi oamenii am putea sa ne odihnim putin mintea in ” cuibusorul ” inimii am vedea cu totul altfel persoanele de langa noi si ceea ce fac ele zi de zi, dar mai ales am reusi sa vedem oamenii asa cum sunt ei si nu asa cum vrem noi sa fie. Pentru ca toti oamenii din lumea aceasta nu pretuiesc pentru tine atat cat pretuiesc cei care iti sunt alaturi…

Oare cat dureaza pentru un om sa isi dea seama ca in viata nu este important ce ai, ci pe cine ai? Atunci cand in sfarsit realizeaza acest lucru, din pacate, nu mai au pe nimeni langa ei. Este usor sa ignori prezenta celor dragi, atunci cand crezi ca ei vor fi acolo, langa tine, mereu… Nu ii pretuiesti si adevarul este ca de obicei, cand ajungi sa o faci, este prea tarziu. Aminteste`ti si pastreaza in suflet fiecare imbratisare, fiecare mangaiere, fiecare strangere de mana, pentru ca nu ai de unde sa stii daca va fi ultima.

In concluzie - ceea ce am invatat si eu in ultimile zile - pretuiti`i pe cei de langa voi si, desigur, fiecare clipa cu ei…