RSS Feed
Twitter
19 August 2010, 00:39 
E cea mai frumoasa, ca din poveste,
De un baiat aleasa, el o iubeste..
Dar blestem apasa pe-a lor iubire,
Noaptea cand se lasa el nu va mai fi..
[...]
Sangele din trupul baiatului
Zeul il va lua in puterea lui…
Cuvintele sunt de prisos
Vreau o lume perfecta
In liceu, romanul meu preferat a fost “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”. Am citit destul de mult in acei 4 ani, insa acesta m-a impresionat cel mai mult. Mi-a picat si la bac chiar.
De ce mi-a placut? Poate pentru ca din multe puncte de vedere ma regaseam in personajul principal – Stefan Gheorghidiu: inadaptat, insetat de absolut, dorea o lume perfecta… Sa nu se inteleaga gresit, doar in anumite privinte ne potrivim.
Simt de multe ori ca nu ma pot integra in societatea existenta. Nu am probleme de integrare, Doamne fereste. Insa pur si simplu nu e o lume potrivita pentru mine. Eu vreau acea lume perfecta. Nimeni nu e perfect, dar asta nu inseamna ca nu putem avea idealuri.
Mai e o chestie – tipul reuseste sa isi invinga trecutul intr-un final, si sa renunte la el. Mie mi s-a spus ca trecutul nu-mi va permite sa traiesc prezentul… El reuseste sa se salveze, desi e impropriu spus ca moartea a fost salvarea sa.
Uneori, mi-as dori sa am mai multe in comun cu acest personaj…
…
Nimeni nu stie ce e viata.
Trec printr-o perioada foarte confuza a existentei mele. Poate cea mai confuza de pana acum. Totul e rece, haosul domina… Totul e aiurea, nimic nu e cum trebuie.
Vreau sa pot pleca undeva cat mai departe, nu aici in lumea asta nebuna din care eu simt ca nu fac parte. Momentan pot doar sa sper ca intr-o zi se va termina totul si voi avea un alt inceput, un inceput numai al meu…
Numai al meu? Sunt egoist? Poate. Cand nu am fost, am fost prea altruist. Si la ce folos daca nu a fost si in sens invers? Credeam in karma, faci bine, primesti bine. Probabil am crezut prea mult.
Am investit tot ce s-a putut in ce am crezut ca e bine. Pentru ca mai apoi sa aflu ca sunt aproape de faliment… Poate asa imi trebuie, poate ca atatea merit. Am ajutat pentru ca mai apoi sa imi dau seama ca a fost o nimica toata…
Probabil ca-s eu mai fraier… Da, asta trebuie sa fie! Viata e o curva si la un moment dat ne-o trage tuturor. Acum a fost randul meu.
Multumesc, viata!
WTF days
De cand am terminat facultatea, un pic mai mult de o luna, am o gramada de WTF days. In afara celor in care am fost la Neamt, unde am reusit sa ma mai relaxez cate putin.
Asta este al 3-lea week-end din ultimile 5 in care eu sunt racit. Afara sunt 38 de grade, iar eu am frisoane si beau ceai fierbinte. Senzatii majore, zic… Racesc vara, si iarna stau bine mersi in frig ca nu am nici pe naiba. 8 zile prima raceala, asta e deja la a 4-a zi. Tocmai am primit de la bunica o sacosa de remedii naturiste, pastile nu mai bag…
Unde mai pui ca pe zi ce trece, imi dau seama din ce in ce mai tare ca viata chiar e o curva, care pana la urma tot ti-o trage, nu scapa nimeni. Ce sa-i faci, asa e in viata.
Una peste alta, asa sunt zilele mele, una buna, 10 rele, ca sa citez unul din marii clasici ai lumii. Poate WTF days e prea putin spus…
Unde te vezi peste 5 ani?
E o intrebare care se adreseaza aproape la fiecare interviu. Daca dai un raspuns gresit, e intrebare de baraj si pici. Insa ce inseamna raspuns gresit? Eu niciodata nu am dat un raspuns standard, spunand ca ma vad in cadrul acelei companii, lucrand intens pe bani putini…
Cel mai bun raspuns care cred ca l-as putea da ar fi urmatorul: Peste 5 ani ma vad un antreprenor de succes, o sa am propria mea firma, o sa am peste 100 de angajati si treaba o sa mearga brici.
Pai si angajatorul o sa spuna ca nu esti bun, ca oricum o sa vrei sa pleci, si ce rost mai are sa te angajeze. Ei bine, atata timp cat compania la care dai interviu nu se numeste Microsoft, Google sau Amazon, acesta este cel mai bun raspuns pe care il poti da, din punctul meu de vedere.
De ce?
