In fiecare zi erau impreuna… In fiecare zi simteau ca sunt cuprinsi de sentimente cu totul noi, dar nu spunea nici unul nimic. Se priveau timid, din cand in cand, in timp ce`si invatau pentru scoala. Apoi plecau la plimbare, foarte veseli.

Printre alte sute de ganduri ce isi fac de cap in mintea mea, unul e mai apasator. Am o senzatie de nedescris numai cand ma gandesc, cand imi imaginez cum ar fi sa dau timpul inapoi cu o zi in urma. Probabil mi`as dori asta in fiecare zi, sa plec inapoi in timp si sa profit de clipele frumoase la maxim, asa cum simt acum ca nu am facut`o…

Mereu simt asa. Ca putea fi mai bine, mai frumos, daca m`as fi implicat mai mult, daca as fi facut totul in pic altfel. Asta simt si acum…

As fi putut valorifica mai bine prezenta ei… Caci despre ea e vorba. As fi luat`o mai mult in brate, i`as fi spus de mult mai multe ori cat o iubesc si cat de mult inseamna pentru mine. Mereu simt ca nu e de ajuns timpul pe care il am sa`i arat ce simt si cum simt… Si mereu imi spun ca data viitoare o sa profit mai mult de clipele petrecute impreuna. Si, iarasi… E la fel… Timpul nu e suficient pentru noi doi…

Tristetea predomina acum, dar nu pentru ca as fi dezamagit sau mi s`ar fi intamplat ceva ce m`ar fi putut determina sa fiu asa. Sunt asa pentru ca mi`e dor… Desi au trecut doar cateva ore, simt ca a trecut o saptamana…

Privesc cateva poze si incerc sa`mi schimb starea asta. Pentru ca nu sunt trist, ci, pur si simplu… Am de daruit sentimente, zambete, imbratisari… Ador sa`mi petrec timpul cu ea. Simt ca nu e timp pierdut degeaba, cum era pe vremuri, dar asta e cu totul alta poveste…

Imi place sa o privesc cand doarme. In momentele alea nu stie ca eu o privesc asa ca nu se poate feri. De fiecare data simt o mare tentatie de a`mi trece mana prin parul ei, dar as trezi`o daca as face asta. Ii simt respiratia si de fiecare data ma lipesc de ea si incerc sa adorm, fericit ca o am langa mine. Si un pic stresat ca as putea`o pierde prea repede… Pe nedrept

Nu stiu ce simt alte persoane cand iubesc, cum se manifesta si ce`si doresc ele de la acea iubire, insa stiu cum sunt eu si cum ma manifest. Stiu ca am sperante ca totul o sa fie bine, pe langa acele temeri ca pot pierde ce am construit in lunile astea. Temerile incerc sa le minimizez, sa las sperantele sa prinda noi aripi…

Pentru ca sunt convins ca TU esti raspunsul meu…

Pentru tine pot s`ating cerul
As putea sa despart mari
As putea sa plang
Sa scufund tot pana la nori
Caci fara tine sunt gol
Cum e toamna pomul
Nu te`as lasa sa dormi…
Sa nu mi te fure somnul.

Lasa trecutul in urma
Ai incredere in mine
Oricate fete`ar fi in jurul meu
Niciuna nu`i ca tine
Desi am trecut prin multe
Suntem inca impreuna
Caci nu poti sa cazi
Cand tii pe cïneva de mana…

Prea frumos

Cand a fost ultima data cand ai explodat, pur si simplu, de bucurie? Ce lucru sau intamplare te`a facut sa te simti total implinit si atat de plin de energie incat sa`i molipsesti si pe cei din jur cu zambetul tau plin de speranta?

Eu nu`mi amintesc! Sa fi fost in vara, pe la vreun un concert? Prin toamna poate? Sau mai demult, acum cativa ani?

Amintiri frumoase? Prea putine… Poze cu prietenii? Prea putine… Momente frumoase alaturi de cei dragi imortalizate? Nu… Prea putine… Nimic din toate astea.

Nu demult, cineva imi arata albumul adolescentei sale! Un album fascinant, plin de intamplari prinse in sute de poze, din toate reiesind zambete si voie buna. Adolescenta a trecut dar au ramas acele poze ca dovezi a timpului petrecut alaturi de cei mai buni prieteni… Dovezi ce arata ca timpul nu a fost irosit nici o secunda in zadar. Nici o poza a persoanei respectiva nu reda nici cea mai mica urma de tristete. Doar zambete…

Adolescenta mea se scurge din ce in ce mai repede! Au trecut anii liceului, vor trece imediat si cei ai facultatii… Nu raman cu nimic din toti acesti ani…

Totusi… Acum am un motiv sa explodez de fericire. Si de acum incolo, in loc de nimic, sa raman cu TOTUL… Timpul va decide… In favoarea mea sper…