Da, 2 dintre cei 4 bunici ai mei ( inca traiesc toti ), sunt un exemplu demn de urmat pentru mine. Ei m`au invatat cand eram mic sa scriu, sa citesc, sa fac exercitii la mate inca inainte sa le invat la scoala… Nu am mers la gradinita, am fost dus de 2 ori si in ambele cazuri am fugit acasa, ce sa`i faci, nu mi`a placut. Insa s`a dovedit mai tarziu ca am avut educatori mai buni in bunicii mei decat au avut unii colegi ai mei. Si sper sa le pot multumi intr`o zi pentru tot ce au facut pentru mine… Pentru ca au facut mult mai multe decat am zis eu aici, insa nu e bine sa stiti nici voi prea multe…

Revenind la bunicii mei, au amandoi 70 de ani, ambii i`au implinit luna asta, fac 50 de ani de casatorie in septembrie, si tin unul la celalalt de zici ca abia s`au cunoscut. Desigur, se mai cearta, asa cum face toata lumea, dar chiar si asa, zici ca e ca o cearta de care au parte 2 tineri la 20 de ani. Se iubesc dupa atata timp, iar asta e un lucru pe care nu pot decat sa`l admir si sa`l apreciez si sa`mi doresc sa am parte si eu de asa ceva la 70 de ani ( daca o sa`i mai prind ).

Am reusit sa`i vizitez ieri… M`au asteptat asa cum o fac mereu cand merg pe acolo cu o atmosfera de sarbatoare, foarte primitori… Tin foarte mult la ei pentru tot ceea ce au facut pentru mine, de cand eram mic si pana acum… Si da, bunicii sunt un exemplu pentru mine… Sunt unici…