RSS Feed
Twitter
Scris in 
Azi am fost impreuna cu colegii mei sa donam sange. E a 3`a oara cand fac asta, si sincer, te simti mai bine parca si din punct de vedere fizic, si moral, stiind ca acel sange pe care l`ai dat va ajuta pe cineva. Desi am ajuns printre ultimii, am fost luat primul, deoarece din fisa mea se parea ca eram cam singurul care putea ajuta un copil care sufera de leucemie. Avea nevoie de plasma, am fost de acord, desi dura 45 minute sa mi`o extraga, si nici nu stiam cu ce se mananca sau cum se face mai exact. Am mers, analize si alte verificari, dar cand sa merg sa donez, mi`au zis ca am prea putine din nush care celule de prin sange 
. Iar acum ma simt cam aiurea stiind ca`l puteam ajuta si nu am avut cum…
Oricum, pana una alta, va incurajez si pe voi sa mergeti, nu doare 
, plus ca salvati o viata. Maine este din nou campanie pentru studenti, deci mai ganditi`va 
Salveaza o viata !!!
mai cred k o sa merg pana la urma kiar dak m am razgandit de cum am ajuns acolo
Mai dau si eu o data cu tine
as da si eu… da aici in marele oras nu e loc de asa ceva…
Da, nici nu exista campanii de genul in oras acolo, dar dupa noile criterii nu cred ca te primeau
Si eu vreau sa merg numai nu stiu unde este in Oradea!
Mergi la spital si te interesezi, sigur e pe undeva si prin Oradea
Numele meu este Velichea Bianca ,am 16 ani si 7 luni si vreau sa va prezint un scurt fragment din viata mea relativa si trista in acelasi timp a copiilariei mele… ”Oare boala ma adus in situatia asta ? asa dificila ? Boala pe zi ce trece imi aduce numai suferinta,… find un copil mi-ar placea sa fiu ca cei de varsta cu mine .Dar pentru mine totul e foarte greu nimic nu mai este ca in trecut .Parca trece o vesnicie pana cand adorm dar totusi am invatat ca in profida boli mele pot face si lucruri obisnuite pe care le face un copil sanatos .Ma straduiesc sa fac tot ce imi sta in putinta dar trebuie sa imi recunosc limitele de bun simt .Nu am sa las boala sa imi dirijeze viata niciodata cu toate ca mai sunt zile in care nu ma pot ridica din pat si merg in genunchi …..Tatal meu mi-a promis de la inceput ca cel mai mare privilegiu pe care il, poate avea este sa aibe grija de familia mea . Gandul ca sunt bolnava ma macina foarte mult dar nu pot renunta sa ma gandesc si la cei din jurul meu .o inima vesela si putin ajutata poate creea o viata frumoasa chiar daca sunt mult prea mult diferita ,stiind ca viitorul imi va rezerva un scaun cu rotiile dar ma gandesc ca IISUS fiul Domnului a fost badjocorit si batut in cuie ….nu a ramas asa s-a rugat la Dumnezeu si eu voi face la fel concentrandu-ma la un viitor fericit ajutata de ceilalti din jurul meu” … si aici incerc sa inchei ”mica poveste” a vieti mele desi adevarata poveste este mult mai lunga si grea dar asta nu ma impiedica sa arat cine sunt cu adevarat ……http://savebianca.blogspot.com