S`a pierdut, s`a spulberat in intregul Univers, din el au mai ramas doar lacrimi. Lacrimi ce dor mai mult decat as fi crezut…Iar ma intreb de ce… Si asta pentru ca… Incep sa cred ca mi`am pierdut visul. Cel mai de pret dintre ele…

Ma simt gol pe dinauntru. Iar am senzatii de frica, iar… Imi doresc sa dispar cat mai repede, sa fug cat mai departe de ochii tuturor… Da, stiu, ma plang aici, imi vars of`ul prin intermediul blogului pentru ca altfel nu am cum… Nu pot sa tin capul sus si de data asta, nu pot sa fac nimic… Probabil am mereu sperante mult prea mari, cer mereu ce nu mi se cuvine si primesc doar asta… Distrugerea visului meu, pierderea lui in neant…

Abia dupa ce primesti lovitura dupa lovitura intr`un timp scurt si chiar neasteptat iti dai seama ca sau daca te`ai implicat degeaba… Recunostinta s`a pierdut pe drum, s`a ratacit prin vreun zambet ironic si fara sens. Pot deveni mai indiferent ? Merita o incercare, in fond, n`am nimic de pierdut… O sa incerc sa fac asta, apoi o sa astept reactii… Daca vor fi cele dorite, o sa`mi dau seama ca am facut bine implicandu`ma mai putin sau deloc…

Un alt gand in mintea mea acum isi face de cap… Cum voi rezista departe de ceea ce`mi da mie sperante, vise si o imensa caldura sufleteasca ? In cazul asta nu implic indiferenta asa ca o sa resimt puternic distanta si lipsa ei

IGNORATI POSTUL ASTA