E tare greu sa intelegi care e rostul vietii, adevaratul sens… Poate doar cand ajungi aproape de sfarsit incepi sa pricepi cum se traieste de fapt. E dureros, dar nu e altceva decat adevarul. In ultima perioada am trecut printr`o intreaga serie de sentimente, uneori chiar contradictorii, iar asta nu imi spune decat ca trec printr`o perioada care isi va lasa oarecum amprenta pe ceea ce va urma…

Am de gand sa pun ordine in viata mea… Cel putin in anumite aspecte ale ei. Vreau sa fie ca si cum as deschide cufarul cu amintiri… Sa vad locurile unde am copilarit, oamenii pe care i`am cunoscut si de cele mai multe ori i`am iubit, cei care m`au urat sau m`au ranit… Lacrimile, amintirile, bucuriile, visele… Tot ce tine de domeniul trecutului si pana acum nu am reusit sa asez asa cum mi`as fi dorit. Poate ca e monentul in care am primit puterea sa infrunt trecutul si sa`l pun la punct. De fapt nu cred ca am inca puterea asta … Unele momente ma fac sa plang de bucurie altele doar sa plang… Ideea e ca am nevoie de lacrimi sa`mi reimprospatez ce a mai ramas bun in sufletul meu. E oarecum timpul sa fac ceva in genul unui bilant ( care sper sa fie unul de folos ). Cei dragi mi`au ramas aproape si trebuie sa marturisesc ca de multe ori m`am indoit de fidelitatea lor ( asta e una dintre greselile care trebuie rectificate ), prin asta se explica de ce e nevoie de o reactualizare a trecutului… Probabil toti au trecut la un moment dat prin asta … E si randul meu !!!

Inca mai cred ca am puterea sa`i ajut ( sau nu ) pe cei care au nevoie de mine…

Tot ce imi doresc este sa nu`i dezamagesc pe cei care tin cu adevarat la mine… Si in acelasi timp sa fac sa imi fie si mie bine…

Nu e usor…