Stau pe pat si privesc in sus, ma gandesc… Oare la ce ma gandesc? Un singur lucru imi vine in cap… DE CE EU? Si oricat as incerca, nu gasesc raspunsul. Oare pentru ca nu exista? Posibil…

Poate ca asa a vrut Dumnezeu, poate asa a vrut soarta, poate a fost o intamplare… Sau poate… Nimic nu ma multumeste, totul mi se pare absurd, raspunsul nu se afla la nimeni, se afla la mine… Dar eu inca nu l`am descoperit…

Respir. Traiesc. Respir. Respir si ascult… Ce aud nu mai inteleg, e peste puterile mele. Vad, vad disperarea in sufletul meu si o ignor cu scarba! Da, mi`e scarba de ea. Si e o parte a mea totusi, nu? De ce eu ? De ce mie ? De ce mi se intampla tocmai mie ? E prea multa suferinta, prea multa nedreptate… Si nu pot sa schimb nimic. Si ma intreb in aceste momente unde este Dumnezeu? Ce face el acolo sus? De ce permite toate astea?

Nu stiu ce sa mai spun, nu stiu la ce sa ma gandesc, mi`e rusine de propriile mele ganduri, as vrea sa ma ascund, dar nu am unde, as vrea sa ma destainui, dar nu am cui… Las soarta sa hotarasca… Nimic nu mai are sens…

E aiurea si e inutil. Totul…