Schimbari peste schimbari…

Mi`am schimbat in proportie de 90% cercul de prieteni. Si asta s`a intamplat intr`un timp mult prea scurt pentru a ma face sa realizez cu adevarat tot ceea ce se intampla in jurul meu… Parca e ceva de genul : “Totul s`a schimbat si totul e la fel…”

Dar de fapt nu e deloc asa…

Mi`am facut asa cum ziceam o gramada de noi prieteni. Si am pastrat si din cei vechi… Insa asa cum am scris intr`un articol mai demult, am facut un fel de reactualizare a trecutului, care include si prietenii. Cei dragi mi`au ramas aproape si eu le voi ramane lor aproape…

Am trecut si inca mai trec printr`o perioada destul de grea, insa cu ajutorul lor, al celor care mi`au ramas aproape, am reusit sa o traversez mult mai usor… Unii m`au ajutat mai mult, altii mai putin, insa eu vreau sa va multumesc tuturor, pentru ca ajutorul vostru, fie el cat de mic, a contat…

Si iti multumesc si tie… Cel mai mult tie…

Va multumesc tuturor…

E tare greu sa intelegi care e rostul vietii, adevaratul sens… Poate doar cand ajungi aproape de sfarsit incepi sa pricepi cum se traieste de fapt. E dureros, dar nu e altceva decat adevarul. In ultima perioada am trecut printr`o intreaga serie de sentimente, uneori chiar contradictorii, iar asta nu imi spune decat ca trec printr`o perioada care isi va lasa oarecum amprenta pe ceea ce va urma…

Am de gand sa pun ordine in viata mea… Cel putin in anumite aspecte ale ei. Vreau sa fie ca si cum as deschide cufarul cu amintiri… Sa vad locurile unde am copilarit, oamenii pe care i`am cunoscut si de cele mai multe ori i`am iubit, cei care m`au urat sau m`au ranit… Lacrimile, amintirile, bucuriile, visele… Tot ce tine de domeniul trecutului si pana acum nu am reusit sa asez asa cum mi`as fi dorit. Poate ca e monentul in care am primit puterea sa infrunt trecutul si sa`l pun la punct. De fapt nu cred ca am inca puterea asta … Unele momente ma fac sa plang de bucurie altele doar sa plang… Ideea e ca am nevoie de lacrimi sa`mi reimprospatez ce a mai ramas bun in sufletul meu. E oarecum timpul sa fac ceva in genul unui bilant ( care sper sa fie unul de folos ). Cei dragi mi`au ramas aproape si trebuie sa marturisesc ca de multe ori m`am indoit de fidelitatea lor ( asta e una dintre greselile care trebuie rectificate ), prin asta se explica de ce e nevoie de o reactualizare a trecutului… Probabil toti au trecut la un moment dat prin asta … E si randul meu !!!

Inca mai cred ca am puterea sa`i ajut ( sau nu ) pe cei care au nevoie de mine…

Tot ce imi doresc este sa nu`i dezamagesc pe cei care tin cu adevarat la mine… Si in acelasi timp sa fac sa imi fie si mie bine…

Nu e usor…

Frumos mai e sa poti visa, dar greu mai e cand te cobori din nou in realitate… Bine mai e cand poti zambi, dar dureros cand tot ce iti doresti e sa plangi ca sa iti poti alina oarecum durerea… Extraordinar cand ti se intampla o minune, dar oribil cand te trec fiorii unei nenorociri… Ramai fara cuvinte cand cineva iti spune ca insemni ceva pentru el, dar… Cand plangi de bucurie, cand plangi de durere…

Toate astea nu fac altceva decat sa ma duca cu gandul la existenta a doua lumi paralele, a caror efecte asupra noastra difera. Sunt doua lumi aflate la poli opusi, care ne fac sa ne simtim in rai sau iad. Ce e intre? As putea spune oamenii si vietile lor, destinele lor? Cine stie ?

Sunt doua lumi… Doua lumi mult prea diferite si oricat as incerca nu pot… Nu pot sa le unesc…

Aud aceleasi glasuri, vad aceleasi fetze… Dar simt alte senzatzii… Am alte ganduri… Ganduri ascunse… Sa inteleg, sau macar sa sper, ca lumea de dincolo nu e asa complicata ca aceasta? Posibil…

Who knows ?

Stau pe pat si privesc in sus, ma gandesc… Oare la ce ma gandesc? Un singur lucru imi vine in cap… DE CE EU? Si oricat as incerca, nu gasesc raspunsul. Oare pentru ca nu exista? Posibil…

Poate ca asa a vrut Dumnezeu, poate asa a vrut soarta, poate a fost o intamplare… Sau poate… Nimic nu ma multumeste, totul mi se pare absurd, raspunsul nu se afla la nimeni, se afla la mine… Dar eu inca nu l`am descoperit…

Respir. Traiesc. Respir. Respir si ascult… Ce aud nu mai inteleg, e peste puterile mele. Vad, vad disperarea in sufletul meu si o ignor cu scarba! Da, mi`e scarba de ea. Si e o parte a mea totusi, nu? De ce eu ? De ce mie ? De ce mi se intampla tocmai mie ? E prea multa suferinta, prea multa nedreptate… Si nu pot sa schimb nimic. Si ma intreb in aceste momente unde este Dumnezeu? Ce face el acolo sus? De ce permite toate astea?

Nu stiu ce sa mai spun, nu stiu la ce sa ma gandesc, mi`e rusine de propriile mele ganduri, as vrea sa ma ascund, dar nu am unde, as vrea sa ma destainui, dar nu am cui… Las soarta sa hotarasca… Nimic nu mai are sens…

E aiurea si e inutil. Totul…

Navigand si tot navigand, mi`a sarit in ochi acest ciudat “mini-test”. Un gaytest. Din curiozitate, am raspuns la intrebarile din testul respectiv, si ce am aflat ? Ca sunt 46% gay . Desi m`am speriat, ca e prea mult, am inteles ca esti ok daca te afli la mijloc

Daca vreti sa aflati si voi cat de gay sunteti, click aici